Coma este o situaţie de aservire. E neputinţă. E contrariul libertăţii. Omul este dispus să se închidă în minciuni, în realităţi închipuite, în traume vechi şi maltratări repetate. E înclinat să cedeze stării de comă şi să spere în minune, fără să facă ceva. Dar oare până când ne putem ţine pe noi înşine în această captivitate? Până când ne putem decora carcerele cu mistificări? Şi ce se va întâmpla dacă ne trezim din această stare de inconştienţă – dacă ne dăm seama că miracolul pe care îl aşteptam nu e decât o gaură neagră larg deschisă, care se dizolvă în holograme şi ne părăseşte pentru totdeauna?

Nora îşi dă seama că locul captivităţii ei, căsuţa de păpuşi devine din ce în ce mai neîncăpătoare. Că în spatele pereţilor dichisiţi se ascund coşmaruri catatonice, repetitive, pe care trebuie să le învingă dacă vrea să devină om, dacă vrea să fie liberă. Această libertate cere sacrificii.

Trezirea este un proces dureros, un fel de hipnoză cu vârtejuri. O tarantelă. O luptă în care cruzimea ne surprinde fără zorzoane. Agamemnon o sacrifică pe Ifigenia pentru a câştiga războiul – iar Nora îşi sacrifică prezentul pentru a-şi câştiga propriile războaie. În ziua de azi, femeile execută mai mulţi ani de închisoare pentru că îşi revendică drepturile. Nora şi-a executat şi ea pedeapsa, acum îşi poate părăsi căsuţa de păpuşi.

A kóma egy kiszolgáltatott állapot. Tehetetlenség. Egy helyben toporgás. A szabadság ellentéte. Az ember hajlamos arra, hogy bebörtönözze magát hazugságokba, elképzelt valóságokba, régi traumákba, ismétlődő bántalmazásokba. Hajlamos engedni a kóma-állapotnak és tehetetlenül reménykedni a csodákban. De meddig tarthatjuk fogva saját magunk? Meddig cicomázhatjuk hazugságokkal magáncelláinkat? És mi történik, ha felébredünk az eszméletvesztésből? Ha rájövünk, hogy a csoda, amit várunk, csak egy tátongó fekete lyuk, ami hologramokban oldódik fel és végleg magunkra hagy?

Nóra ráeszmél arra, hogy a babaház amiben raboskodik egyre szűkebb. Hogy a kicicomázott falak mögött ismétlődő, kataton rémálmok bújnak meg, amikkel meg kell küzdenie, ha emberré akar válni. Ha szabad akar lenni. Ez a szabadság lemondásokkal jár.

Az ébredés fájdalmas folyamat, örvényszerű hipnózis. Tarantella. Küzdelem, ahol a kegyetlenség cicomák nélkül talál ránk. Agamemnon feláldozza Iphigéniát, hogy megnyerje a háborút. Nóra pedig feláldozza a jelenét, hogy megnyerje saját háborúit. Manapság nők több évnyi börtönbüntetéseket töltenek le azért, mert kiállnak a jogaikért. Nóra letöltötte a sajátját, elhagyhatja a babaházát.

Cunoscutul muzical Scripcarul pe acoperiş a avut premiera pe Broadway, în anul 1964. Povestea se desfășoară la începutul anilor 1900, în Anatevka, un mic sat ucrainean. Comunitatea din Anatevka este una solidară, care respectă tradiția, în cadrul acestei societăţi restrânse fiecare având un rol foarte clar definit, de la rabin până la peţitoare, sau la Tevie, lăptarul, care –  alături de soția sa Golde și de cele cinci fiice –  încearcă să supraviețuiască.

Lupta zilnică pentru asigurarea traiului şi a viitorului fiicelor, care vor fi curând la vârsta măritişului, îi dau mari bătăi de cap lui Tevie. Cu toate acestea,  continuă să creadă cu fermitate în propria religie şi rămâne credincios tradiţiilor comunităţii. Dar vremurile se schimbă şi vrând-nevrând viaţa de zi cu zi a familiei este perturbată. Tevie este nevoit să-şi schimbe abordarea, dar problemele nu se rezolvă și viața paşnicului sătuc este tulburat de ostilităţi. Comunitatea evreiască este amenințată cu distrugerea, este expulzată din sat. În ciuda acestor lucruri, speranța unui nou început continuă să le alimenteze credința.

Un muzical de succes, plin de umor, despre viața unei familii evreiești, chinuită de constrângeri și dorințe, într-o epocă istorică turbulentă, dar, mai ales, despre o lume în schimbare și valori eterne, despre tot ceea ce înseamnă umanitate, familie, credinţă, comunitate şi solidaritate.

A Broadway-en 1964-ben bemutatott, nagysikerű Hegedűs a háztetőn története egy kis ukrán faluban, Anatevkában játszódik az 1900-as évek elején. Anatevka közössége hagyománytisztelő, összetartó kis közösség, ahol mindenkinek megvan a megszokott és elfogadott szerepe a rabbitól a házasságközvetítőn át Tevjéig, a tejesemberig, aki feleségével Goldével és öt lányával él és próbál túlélni.

A mindennapi megélhetésért folytatott harc és az eladósorban levő lányok jövője nem kis fejtörést okoznak Tevjének, ő azonban rendíthetetlen hittel ragaszkodik vallásához és a hagyományokhoz, a változások kora azonban gyökeret ver az ő házában is, és akár akarja, akár nem, ez felforgatja családja megszokott életét. Tevje változni és változtatni kényszerül, ám a problémák nem csitulnak, a békés kis falu életét ellenségeskedés és zavargások háborítják. A zsidó közösséget a megsemmisülés fenyegeti, kiűzetnek a faluból, ám az újrakezdés reménye tovább élteti a hitet.

Nagysikerű, humoros musical egy zsidó család külső kényszerek és belső vágyak által irányított életéről egy viharos történelmi időben, de leginkább a változó világokról és a mindenkori értékrendről, arról, hogy mit jelent emberség, család, hit, közösség és összetartás.

Publicat în 1945, romanul satiric Ferma animalelor de George Orwell este de fapt o alegorie și o critică la adresa Uniunii Sovietice staliniste. Într-un context mai larg, romanul explorează modul în care o idee iniţial frumoasă și nobilă poate degenera într-o dictatură totalitară.

Am putea anticipa din timp care sunt antecedentele care duc la construirea unui astfel de sistem? Putem observa aceste semne care preced revoluţii în modul de acţiune al organizațiilor secrete, al şedinţelor, marşurilor cântate în secret sau în trăsăturile unor personaje?

Victoria „revoluției” aduce cu sine cea mai glorioasă epocă: economia este în plină expansiune, în contextul abudenţei, toată lumea primește raţii duble, participă la mitinguri democratice, ia decizii comune, comemorează lupta glorioasă împotriva omului, securitatea tuturor fiind asigurată de cele șapte porunci agreate de către toată lumea. În paralel, însă, pe măsură ce porcii ajung la putere, idealul egalității este distorsionat. Încep să se bucure de privilegii din ce în ce mai multe în numeroase domenii: învață să citească și să scrie, ei sunt cei care primesc laptele, nu lucrează, ci „conduc”, şedintele dispar, „istoria” şi legile sunt reformulate după bunul lor plac.

Ca atare, Orwell formulează următoarea întrebare: poate exista egalitate socială sau va fi întotdeauna nevoie de cineva care lucrează și de altcineva care conduce?

George Orwell 1945-ben kiadott szatirikus kisregénye, az Állatfarm tulajdonképpen a sztálini Szovjetunió allegóriája és kritikája, tágabb értelemben viszont azt a gondolatot járja körül, hogy egy eredetileg szép és nemes elképzelés hogyan válik totális diktatúrává.

Tudhatjuk előre, hogy milyen előzmények vezetnek egy ilyen rendszer kiépítéséhez? Vajon észrevehetjük ezeket a forradalmat megelőző titkos szervezkedésekben, a gyűlésekben, a titokban énekelt indulókban vagy egyes szereplők jellemvonásaiban?

A „forradalom” győzelme magával hozza a legdicsőbb korszakot: a gazdaság virágzik, a nagy bőségben mindenki dupla fejadagot kap, demokratikus gyűlésekre járnak, közös döntéseket hoznak, megemlékeznek a dicsőséges ember elleni harcról, és a mindenki által elfogadott hét parancsolat őrzi a biztonságot. Az egyenlőség eszméje azonban elkorcsosul, amikor a disznók hatalomra kerülnek. Egyre több kiváltságot kezdenek el élvezni, és egyre több területen: megtanulnak írni-olvasni, ők kapják a tejet, nem dolgoznak, hanem „vezetnek”, megszűnnek a gyűlések, saját szájuk íze szerint alakítják át a „történelmet” és a törvényeket.

Orwell mindezzel felteszi a kérdést is: létezhet-e társadalmi egyenlőség, vagy mindig kell olyan, aki dolgozik, és olyan, aki irányít?