„Povestea păsării fără cuib” este de fapt povestea trecerii unui spirit feminin prin toate vârstele reale și emoționale. O încercare de maturizare incompletă, marcată de căutarea obsesivă a tatălui ca pretext pentru regăsirea profundă a mamei. Viața unei femei, percepută din perspectiva propriului suflet, rămas la vârsta copilăriei. Inocența, deopotrivă distructivă și salvatoare, propria imaginație ca opțiune de existență. (Ada Lupu)