noiembrie, 2019

Eveniment repetitiv

11noi8:00 pm9:10 pmLÁT(HATATLAN) | (IN)VIZIBIL8:00 pm - 9:10 pm Producător: Teatrul Maghiar de Stat / Kolozsvári Állami Magyar Színház Regia: Leta Popescu

Limba

Spectacol în limba maghiară cu supratitrare în limba română

Producător

Teatrul Maghiar de Stat / Kolozsvári Állami Magyar Színházoffice@huntheater.ro Str. Emil Isac nr. 26-28, Cluj Napoca

Synopsis

Spectacolul (In)vizibil vorbește despre vulnerabilitate, într-un prezent în care singura constantă pare să fie lipsa de siguranță a lumii și a individului în lume. Traversând șapte episoade ale fragilității (de la Planetă – Continent – Țară – Oraș – Familie – Cuplu până la Individ), spectacolul devine o călătorie prin senzații, pornind de la singurătate și ajungând la solitudine. Colajul de texte semnate de autori contemporani români și maghiari se juxtapune cu o serie de imagini construite constant ca o instalație vizuală. Spectatorul este invitat să privească cu deschidere un act de reflecție asupra lui în lume și asupra lumii din jurul lui.

Sunt două principii de care încerc să țin cont în construcția unui spectacol: ce anume celebrez și împotriva a ce lupt? În cazul spectacolului (In)vizibil, mă interesează să lupt chiar cu agresivitatea certitudinilor actuale și să celebrez o vulnerabilitate a acestora. Îmi pare că lumea e din ce în ce mai hotărâtă și mai pregătită să ia poziții. Dar mă întreb, nu este acesta rezultatul unei fragilități generale? Îmi propun să inducem senzații și nu să exprimăm teorii. Cred (încă) cu tărie că teatrul poate trage reale semne de alarmă și poate – în același timp – să fie un refugiu. Și mai cred ceva: că sub întregile noastre măști sociale purtate în contexte în care suntem nevoiți să avem o părere, o poziție clară, să intrăm în tabere pro sau contra, cred deci, că în spatele tuturor acestora, se află, fragil, același lucru: dorința de a fi bine, de a se face liniște în noi.


Lát(hatatlan) című előadás témája a sebezhetőség, egy olyan korban, amikor úgy tűnik, az egyetlen biztos pont – általában a világban, ugyanúgy, mint az egyén számára – a bizonytalanság. Az előadás végigjárja a törékenység hét fokozatát (Bolygó – Földrész – Ország – Város – Család – Emberpár – Egyén), ezáltal egyfajta utazássá válik az érzések világában, amelynek kiindulópontja az egyedüllét, végpontja a magány. A román és magyar kortárs szerzők által jegyzett szövegek kollázsához társított képek folyamatos sorozatot alkotnak, akár egy vizuális installáció. A néző dolga, hogy kíváncsisággal kövesse ezt az elmélkedés-folyamatot, amelynek tárgya ő maga, a világban élő egyén, illetve a világ, amely körülveszi őt.

Amikor egy előadáson dolgozom, két alapelvet tartok szem előtt: mi az, amit magasztalok, és mi ellen harcolok? A Lát(hatatlan) című előadásban a ma létező bizonyosságok agresszivitásával veszem fel a harcot, és azok sebezhetőségét akarom kiemelni. Úgy látom, a világ egyre határozottabban és felkészültebben foglal állást bizonyos kérdésekben. Ugyanakkor felteszem a kérdést: vajon mindez nem az általánossá vált törékenység eredménye? Arra törekszem, hogy ne elméleteket gyártsunk, hanem érzéseket váltsunk ki. Szilárd meggyőződésem – egyelőre –, hogy a színház egyfelől képes hatékony vészjeleket leadni, ugyanakkor pedig menedéket is nyújt. És még hiszek valamiben: az összes társadalmi álarcunk mögött – amelyeket olyankor öltünk magunkra, amikor a véleményünknek kell hangot adni, állást kell foglalni, be kell sorolni egyik vagy másik táborba –, minden esetben ugyanaz a törékeny valami található: vágyódásunk a jóra, a belső nyugalomra.

Leta Popescu

Bilet / rezervări

X
X