O familie dezintegrată, confuză, lipsită de prezența mamei, în care fiecare se luptă cu propriile prejudecăți și fiecare are dreptatea lui. O imagine în miniatură a lumii în care trăim, a imposibilității noastre de discernământ, a ignoranței inevitabile, din cauza felului în care percepem diferit și deformat lucrurile, oameni simpli sau filozofi. Trăim cu niște ochelari invizibili pe ochi, ochelari de cal sau colorați, vedem doar ceea ce ne dorim și ne convine să vedem, doar ceea ce am învățat să vedem. Ne învârtim în cerc, repetitiv, și trăim realități paralele în mințile noastre. Avem oare posibilitatea de a ne ridica deasupra? Poate că iubirea necondiționată este piesa lipsă, așa cum, probabil, și lipsa mamei se resimte în această familie.

 —

Adott egy szétesőfélben levő, zilált család, amelyből hiányzik az anya. Minden családtag a saját előítéleteivel küzd, és mindegyiküknek megvan a maga igazsága. Világunk kicsinyített mása ez, saját ítélőképességünk buktatóira, torz világnézetünk által okozott közönyünkre ismerhetünk benne, mi, egyszerű emberek és filozófusok egyaránt. Folyamatosan láthatatlan szemüveget, szemellenzőt, vagy színes lencsét viselünk, csak azt látjuk, amit látni szeretnénk, ami kényelmes, amit megtanultunk látni. Megállíthatatlanul forgunk körbe, párhuzamos valóságokat élünk meg. Van-e lehetőségünk felülemelkedni mindezen? Lehet, hogy a feltétlen szeretet hiányzik ehhez, ahogy az anya hiánya érezhető a családban.

Adrian Sitaru