În plină dictatură comunistă, eroul piesei, poetul Sergiu Penegaru, scrie și traduce încercând să-şi păstreze valorile literare. Între libertatea interioară și cea exterioară, zidul despărțitor se dovedește a fi din ce în ce mai gros. Singurele ferestre, apărute ici și colo, sunt vocile personajelor teatrale ionesciene, care populează existența nedumerită a poetului, prinzând un contur din ce în ce mai concret.