Sorin Misirianţu a „dezvelit“ complet şi cu brutalitate sufletul cel slav – descris de Anton Pavlovici – în care extremele fac mereu casă bună. (…) Un spectacol de o oră, bine gîndit, care, în unele momente (scurte precum sclipirile unui şiş), mi-a amintit, fără a-mi putea explica de ce, de fraţii Marx.
(Radu Ţuculescu, „Cehov pe malul Someşului“, în „Observator cultural“, 17-23 oct. 2000)