Karl Rossmann – mi vagyunk. Mi, a kommunista rendszer országaiból huszonöt évvel ezelőtt, akárcsak Karl, nagy lelkesedéssel és várakozással léptünk át a szabad világ kapuját, de hamarosan felismertük annak – vagyis az oly nagyon vágyott „Amerikának” – határait, útvesztőit és veszélyeit. Mára elkerülhetetlenné vált a kérdés, hogy az eltelt negyed évszázad alatt megélt kudarcainkat és csalódásainkat nem mi magunk okoztuk-e?

Karl Rossmann suntem noi. Noi, cei care am trecut pragul lumii libere acum douăzeci şi cinci de ani, ieşiţi fiind din ţările comuniste, aidoma lui Karl – cu mare entuziasm şi mari aşteptări – , dar am cunoscut curând limitele, labirintul şi primejdiile acestei lumi – adică ale „Americii” la care am râvnit atât de mult. Astăzi nu mai poate fi evitată întrebarea: oare nu noi înşine ne-am provocat eşecurile şi dezamăgirile pe care le-am trăit în ultimul sfert de secol?

Domnul Jourdain, un burghez putred de bogat, îşi poate permite aproape orice. Totuși, simte că îi lipsește ceva: ar vrea să devină o persoană cultivată și rafinată, așa cum își închipuie el că sunt cei din lumea bună, din high life. În acest scop, își pune punga la bătaie și se înconjoară de profesori de muzică, de dans și de filozofie, ale căror lecții sunt menite să acopere lacunele – reale sau imaginare – de care crede el că suferă. Maeștrii săi sunt însă niște diletanți profitori care îi exploatează naivitatea și se înfruptă din banii săi.

Exasperați de toanele lui, familia și toți cei din jurul său sfârșesc prin a-și uni forțele pentru a-i da o lecție. Pun la cale o farsă năstrușnică, pe care burghezul gentilom o ia drept realitate, văzând în ea împlinirea dorințelor sale de mărire. Oare bunul simț și judecata sănătoasă au vreo șansă în fața ambiției oarbe și a dorinței nemăsurate de parvenire? Burghezul gentilom este o poveste hazlie care ne încântă și azi, după 350 ani de la crearea sa.

Datorită folosirii stroboscopului vizionarea spectacolului nu este recomandată femeilor gravide, bolnavilor de epilepsie și spectatorilor cu stimulatoare cardiace!

Lumea nu a stat niciodată pe loc. (…) Astăzi, după experiența cruntă a regimurilor totalitare, a emigra înseamnă și a-ți urma visurile, a-ți câștiga libertatea, a-ți lua revanșa. Dar visul occidental se transformă de multe ori în suferință, chiar și atunci când câștigul pare să fie mai mare decât pierderea. În ce monedă se plătește însă prețul dezrădăcinării? Mai este astăzi libertatea antonimul absolut al sclaviei? Profund umane, personajele lui Mrożek tulbură prin sinceritatea lor. Merită oare calea exilului? Cât timp riști să te regăseși pe tine însuți…
(Ștefana Pop-Curșeu)

„Șahul este o propagandă marxistă de top. Regina este cea mai puternică piesă, pionii de gen masculin pot tranziționa în femei-regine simbolizând transgenderism-ul și abolirea monarhiei, scopul jocului fiind distrugerea regelui (i.e. doborârea patriarhatului).” [Internet, autor necunoscut]

Pornind de la această afirmație care descrie o coregrafie aproape matematică, Cristina David – artist vizual și Paul Dunca – coregraf/performer și-au propus să cerceteze, în cadrul laboratoarelor Reciproc Peformativ, conexiunile dintre trei științe exacte, mai precis matematica, dansul și șahul.

Rezultatul?
Un proiect care încearcā sã răspundã la întrebarea: cum s-ar fi transformat matematica, dansul și șahul, dacă s-ar fi putut găsi destule elemente de convergență între ele, astfel încât să poată da naștere unei discipline de sine stătătoare? Și dacă această disciplină hibrid ar fi existat, ar fi influențat ea oare sfărșitul patriarhatului?

Sala RAP, parter
__________________________
Despre artiști:

Paul Dunca este un activist al corpului queer născut în Bucureşti unde continuă să trăiască şi să muncească.
După ce a absolvit Universitatea Naţională de Teatru şi Film « I.L.Caragiale » (secţia Coregrafie) şi masterul de Scriere Dramatică în cadrul U.N.A.T.C., a vrut să încerce totul. Acesta este şi motivul pentru care munca sa are un caracter eclectic și include o expresie cât mai diversă : de la chelnerie la propria emisiune pe MTV, de la artă comunitară şi go-go la reprezentarea României ca performer la Bienala de Artă de la Veneția, de la articole în reviste glossy la spectacole prezentate la Centrul Naţional al Dansului Bucureşti sau pe scena din Judson Church, New York.

Cristina David este o artistă contemporană stabilită în București. Cristina și-a început pregătirea artistică la Academia de Artă din București și a continuat-o cu un master de 2 ani la Academia de Artă din Bergen. Imediat dupa terminarea liceului a studiat la Facultatea de Matematică din București.
În cariera ei a avut o scurtă perioadă de introspecție, însă nu s-a simțit comod, așa că n-a mai încercat exercițiul auto-analizei. Acum îmbină faptele științifice cu arta și este entuziastă cu ceea ce descoperă.
__________________________
Proiect realizat în cadrul laboratoarelor de cercetare #ReciprocPerformativ.
****
Proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Lumea nu a stat niciodată pe loc. (…) Astăzi, după experiența cruntă a regimurilor totalitare, a emigra înseamnă și a-ți urma visurile, a-ți câștiga libertatea, a-ți lua revanșa. Dar visul occidental se transformă de multe ori în suferință, chiar și atunci când câștigul pare să fie mai mare decât pierderea. În ce monedă se plătește însă prețul dezrădăcinării? Mai este astăzi libertatea antonimul absolut al sclaviei? Profund umane, personajele lui Mrożek tulbură prin sinceritatea lor. Merită oare calea exilului? Cât timp riști să te regăseși pe tine însuți…
(Ștefana Pop-Curșeu)