Nicollo, Filippo şi Peppino sunt persoane anonime, interşanjabile. Ei pot să fie, de fapt, oricine. Inactivi în așteptarea loc, ei se află suspendaţi într-un timp incert. Se tachinează, sunt sarcastici, invidioşi, ingenui, manifestând un amestec bizar de copilărie crudă şi tandreţe iubitoare. Nu sunt esenţial răi, ci alienaţi de o societate care le dă senzaţia că nu mai are nevoie de ei: o temă, parcă, mai actuală ca niciodată.

Ceea ce începe, aparent, ca o reuniune între doi prieteni vechi, se transformă într-o dramă cu tentă polițistă legată de o „crimă” care a avut loc cu zece ani în urmă. Vince , un pompier voluntar și un respectat dealer de droguri (și consumator excesiv) se întâlnește într-o cameră de motel cu Jon, un regizor snob de filme documentare cu buget redus, aflat în pragul succesului. Pe lângă faptul că Vince îl face pe Jon să mărturisească o „crimă” care ar putea să îi distrugă cariera, mai apare și Amy, un procuror adjunct, care este, totodată, victima presupusei crime înfăptuite de Jon.

Avem în comun 99,6% din materialul genetic. 99,6% din noi visează la aceleași lucruri, dar ajungem să ne definim doar prin ce ne diferențiază. Construim ficțiuni și ne simțim în siguranță în ele. Ficțiuni în care suntem altfel decât ceilalți.
99,6% este o creație colectivă a nouă artiști maghiari și români care s-au întâlnit în preajma centenarului pentru a vorbi despre lucrurile care îi apropie. Despre conviețuire și despre limbaje comune. 99,6% nu este un spectacol, e o călătorie delicată spre acceptare și solidaritate.

Genetikai állományunk 99.6%-a azonos. 99,6% belőlünk ugyanarról álmodik, mégis a különbségeink szerint határozzuk meg magunkat. Történeteket gyártunk, és azokban biztonságban érezzük magunkat. Történeteket, amelyek szerint mások vagyunk, mint a többiek.
A 99,6% kilenc magyar és román művész közös alkotása, akiket Románia centenáriumi ünneplése a közös dolgokról – az együttélésről és a közös nyelvekről – való beszélgetésre ösztökélt. A 99,6% nem előadás, hanem utazás az elfogadás és a szolidaritás felé.

Spectacolul vorbește despre condiția actorului ducând o viață haotică, risipitoare și pătimașă. Aflat la declinul carierei, când rolurile i se învălmășesc în memorie, când alcoolul îi aburește mintea, Kean pare a trăi într-un plan paralel cu realitatea, ghidându-se după legi proprii, care-l duc la faliment. Un faliment în primul rând al ființei. Este o biografie care sporeşte în semnificații prin includerea în text a celebrelor personaje shakespeariene Ofelia şi Hamlet.

Romanul Fii bun până la moarte este cunoscut de multă lume, iar tragedia micuțului Misi Nyilas, a pachetului său și a biletului pierdut este familiară multor cititori. Pentru mine, Fii bun… este un slogan pe care îl folosim azi ca pe o banală evidență căreia nu-i atribuim niciun sens profund, prin urmare nici nu încercăm să trecem de pura evidență. Cred că a fi bun este sinonim cu a fi cinstit, a te strădui să fii onest, să rămâi tu însuți în orice circumstanţă, atât la nivelul faptelor cât și al așteptărilor.

—

A Légy jó mindhalálig története sokak számára ismeretes, mert hát ki ne ismerné a pakk, az elveszett kontó, a kis Nyilas Misi sajátos tragédiáját. Számomra a légy jó egy jelige, amit hajlamosak vagyunk manapság már elcsépelt evidenciaként használni, nem tulajdonítva annak mögöttes tartalmat és így nem is keresve azt. Úgy gondolom, jónak lenni egyenlő a becsületességgel, és az arra való törekvéssel. A rendszerek, az elvárások ellenére mindig és mindenkoron megmaradni önmagunknak. Nem szól ez a darab másról, mint hűnek lenni önmagunkhoz.

În ARTĂ ne confruntăm cu o situaţie insolită (achiziţionarea unui tablou alb, cu dungi albe pe un fond alb) şi un trio masculin – Marc, Serge, Yvan – tipuri ale intelectualului de sfârşit de secol XX, care asigură vivacitatea dialogului şi strălucirea piesei.
(Dan C. Mihăilescu în prefaţa la ediţia în limba română a pieselor Yasminei Reza)

Avem în comun 99,6% din materialul genetic. 99,6% din noi visează la aceleași lucruri, dar ajungem să ne definim doar prin ce ne diferențiază. Construim ficțiuni și ne simțim în siguranță în ele. Ficțiuni în care suntem altfel decât ceilalți.
99,6% este o creație colectivă a nouă artiști maghiari și români care s-au întâlnit în preajma centenarului pentru a vorbi despre lucrurile care îi apropie. Despre conviețuire și despre limbaje comune. 99,6% nu este un spectacol, e o călătorie delicată spre acceptare și solidaritate.

Genetikai állományunk 99.6%-a azonos. 99,6% belőlünk ugyanarról álmodik, mégis a különbségeink szerint határozzuk meg magunkat. Történeteket gyártunk, és azokban biztonságban érezzük magunkat. Történeteket, amelyek szerint mások vagyunk, mint a többiek.
A 99,6% kilenc magyar és román művész közös alkotása, akiket Románia centenáriumi ünneplése a közös dolgokról – az együttélésről és a közös nyelvekről – való beszélgetésre ösztökélt. A 99,6% nem előadás, hanem utazás az elfogadás és a szolidaritás felé.

Alexandru Dabija, aducând „Ţiganiada” pe scenă în formă fragmentară, dar concentrată, redescoperă puterea şi seducţia originalului, explorând cu atenţie toate straturile de sensuri suprapuse de-a lungul istoriei în faimoasa epopee. Fiecare spectator este invitat să se întoarcă asupra lui însuşi, să-şi pună întrebări despre istorie şi toleranţă, despre identitate şi alteritate. „Ţiganiada” pe scenă? O cascadă de versuri neaoșe, umor şi culoare autentică, care ne arată cum – din trecut şi prezent – putem şi trebuie să ne regândim viitorul.

Bergman a forgatások előtt próbált a színésznőivel. Megpróbáljuk feltárni, hogyan kezdődött ez a projekt. Megpróbáljuk elképzelni, hogy hogyan válik a színpadi fikció valósággá, megfejteni az egyik legnagyobb rendező és négy kiváló színésznő alkotásának titkát.
A történet magvát négy nő alkotja: Agnes, a haldokló, nővérei, Karin és Maria, akik eljötek, hogy mellette legyenek, és Anna, a szolgáló. A címben szereplő suttogások és sikolyok a négy nő suttogásai és sikolyai.

Bergman repeta cu actriţele sale înaintea filmării. Încercăm să descoperim cum a început acest proiect. Să ne imaginăm cum ficţiunea filmului devine realitate, să încercăm să pătrundem în misterul creaţiei unuia dintre cei mai mari regizori  lucrând  intim cu patru actriţe de excepţie.
Patru femei constituie nucleul poveştii. Agnes care e pe moarte; surorile ei Karin şi Maria, care au venit să fie cu ea, şi servitoarea Anna. Strigătele şi şoaptele din titlu le aparţin acestor femei.

Andrei Şerban